De la sfârșitul anului 2025, autoritățile ruse au lansat o campanie extinsă de recrutare a studenților pentru a fi operatori de drone pe frontul ucrainean. Inițiativa, pusă în practică cu sprijinul instituțiilor educative, promite salarii mari, burse speciale și contracte aparent limitate la un an. Însă, potrivit juriștilor și organizațiilor civice, în spatele acestei campanii se află contracte militare obișnuite, care pot deveni pe termen nedeterminat.
Primele încercări de recrutare au vizat studenții universităților tehnice și ai centrelor militare universitare. Ulterior, campania s-a extins către cei aflați în pericol de exmatriculare, iar din februarie 2026 a ajuns să includă practic toate domeniile: arhitecți, ingineri, juriști, medici sau viitori pedagogi.
În multe universități au apărut pagini de promovare dedicate unor „unități” universitare, cu denumiri asociate instituțiilor. Studenților li se promite serviciul într-un „detașament” al propriei universități, iar mesajele sunt aproape identice la nivel național, indicând existența unor instrucțiuni centralizate.
Principalul instrument de convingere îl reprezintă stimulentele financiare. Unele universități anunță plăți totale de până la cinci milioane de ruble (circa 50 de mii de euro) pentru un an de serviciu, la care se adaugă prime suplimentare din bugetele instituțiilor. În anumite cazuri sunt promise burse speciale, bonusuri unice sau chiar terenuri.
Materialele promoționale insistă că operatorii de drone ar lucra departe de linia frontului și ar avea riscuri mai mici. În realitate, specialiștii atrag atenția că raza armamentului folosit pe front depășește adesea distanțele invocate în pliante, astfel încât siguranța promisă este discutabilă.
În paralel cu stimulentele financiare apar tot mai multe acuzații de presiune administrativă. Studenți cu restanțe ar fi convocați la întâlniri colective, iar unele instituții ar fi înăsprit condițiile pentru promovarea examenelor sau acordarea concediilor academice.
Surse din mediul universitar susțin că anumite facultăți au primit cote informale de recrutare, iar responsabilii trebuie să raporteze periodic câți studenți sunt „pro”, „contra” sau „nehotărâți”. Chiar dacă unele universități neagă existența unor astfel de planuri, mărturii din mai multe regiuni indică un model similar.
Elementul central al campaniei este oferta unui contract pe termen de un an. Studenților li se spune că pot lua concediu academic, servesc în armată o perioadă și apoi revin la studii cu beneficii financiare consistente.
Juriștii consultați de publicațiile independente susțin însă că nu există un contract special pentru trupele de drone. Documentele semnate ar fi contracte standard cu Ministerul Apărării, iar condițiile lor sunt subordonate legislației militare și decretelor prezidențiale existente.
Conform acestor interpretări juridice, posibilitatea de a părăsi armata după un an nu este garantată. În contextul mobilizării parțiale, contractele pot deveni, practic, pe durată nedeterminată, iar locul de desfășurare a serviciului este stabilit exclusiv de Ministerul Apărării.
Unii recruți primesc anexe sau promisiuni scrise că vor servi în unități de drone ori departe de zona de luptă. Experții avertizează însă că astfel de documente au o valoare juridică limitată. Au existat deja cazuri în care persoane recrutate pentru poziții considerate sigure au fost ulterior transferate în unități de asalt.
Criticii campaniei compară situația cu practicile anterioare, când potențialilor contractori li se promiteau posturi în regiuni îndepărtate de front, dar deciziile finale erau schimbate după semnarea documentelor.
Extinderea campaniei către studenți indică o schimbare de strategie: autoritățile par dispuse să sacrifice continuitatea formării universitare în favoarea creșterii efectivelor militare. Pentru instituțiile de învățământ, această orientare ridică întrebări legate de rolul universității și de limitele implicării administrative în recrutare.
În timp ce propaganda oficială vorbește despre oportunități financiare și cariere tehnologice în domeniul dronelor, juriștii și activiștii avertizează că realitatea contractuală este mult mai rigidă. Mesajul lor este simplu: contractul „pe un an” poate fi, în practică, un angajament militar fără termen clar de încheiere.
Sursa: Meduza