Consiliul Concurenţei atrage atenţia că măsura plafonării adaosurilor la anumite produse alimentare, instituită prin OUG nr. 67/2023 şi actele normative ulterioare, a depăşit durata maximă legală de doi ani, prevăzută de Legea Concurenţei. Potrivit raportului privind evoluţia concurenţei în sectoare cheie, astfel de măsuri sunt justificate doar în situaţii excepţionale, precum crize majore, dezechilibre între cerere şi ofertă sau disfuncţionalităţi evidente ale pieţei.
• Monitorizarea preţurilor la raft a arătat că produsele vizate au înregistrat, în majoritatea cazurilor, reduceri de preţ, atingând obiectivul principal: scăderea costurilor alimentelor de bază pentru consumatori. Totuşi, testarea ipotezei „efectului waterbed” a relevat că pierderile de profit generate de plafonare au fost compensate prin creşterea preţurilor altor produse, atât alimentare, cât şi nealimentare, din portofoliul retailerilor.
• Specialiştii avertizează că redistribuirea adaosurilor şi ajustarea preţurilor pe termen lung poate genera dezechilibre majore pe verticală (lanţul de producţie) şi pe orizontală (alte categorii de produse), cu efecte imprevizibile în piaţă. În plus, o plafonare prelungită poate conduce la adaptări nedorite ale jucătorilor, amplificând riscurile pentru concurenţă.
• Analizele recente, după creşterea TVA din august 2025, au indicat o scădere temporară a preţurilor la produsele de bază, influenţată de bunurile sezoniere, cum ar fi fructele şi legumele. În concluzie, plafonarea adaosurilor a generat efecte pozitive pe termen scurt pentru consumatori, dar riscurile pe termen mediu şi lung impun aplicarea acestei măsuri strict în situaţii excepţionale şi pentru perioade limitate, conform legislaţiei în vigoare.
Sursa: Consiliul concurentei