România se confruntă cu un blocaj semnificativ în atragerea forței de muncă non-UE, transformând procesul de recrutare într-o provocare majoră pentru angajatori.
• Contingentul anual de lucrători străini a crescut de la 15.000 în 2018 la plafonul maxim de 100.000 în 2025, dar întârzierile birocratice de până la 12 luni în procesarea vizelor descurajează muncitorii calificați, care aleg alte piețe, lăsând România atractivă doar pentru personal necalificat. Comparativ, Polonia sau Cehia finalizează procedurile în maximum trei luni.
• Întârzierile nu afectează doar companiile, ci și bugetul de stat: fiecare lună de așteptare înseamnă pierderi de contribuții sociale și impozite, estimate în zeci de milioane de euro anual. Lipsa unui cadru legislativ clar a generat un „Vest sălbatic al recrutării”, cu agenții oportuniste care nu-și îndeplinesc obligațiile în mod corect nici față de angajatori, nici față de muncitori, oferind servicii incomplete sau documente greșite.
• Patronatul importatorilor de forță de muncă propune o lege pentru modernizarea cadrului legislativ, inclusiv un sistem de acreditare pentru agențiile de recrutare, responsabilitatea acestora de la selecție până la integrare și flexibilitate în schimbarea angajatorului.
• Dacă legislația nu se adaptează, România riscă pierderea competitivității regionale și dependența de muncă necalificată, afectând productivitatea pe termen lung. În scenariul optimist, un sistem transparent și rapid ar putea transforma România într-un hub regional pentru muncitori non-UE, protejând atât angajatorii, cât și angajații și consolidând economia. În esență, întrebarea nu mai este „dacă”, ci „cât de repede” poate România implementa reformele necesare.
Sursa: Hotnews