Un foto-reportaj The Guardian arată că la trei decenii de la desprinderea violentă de Republica Moldova, Transnistria rămâne una dintre cele mai enigmatice și izolate regiuni ale Europei de Est. În timp ce războiul din Ucraina redesenează fragilul echilibru al fostului spațiu sovietic, acest teritoriu îngust de pe malul estic al Nistrului – locuit de aproximativ 450.000 de oameni – continuă să existe într-un vid politic și juridic, nerecunoscut de niciun stat membru ONU, nici măcar de Rusia, care menține totuși aici circa 1.500 de soldați.
• Capitala sa de facto, Tiraspol, se află la mai puțin de 96 km de orașul-port ucrainean Odesa. Deși mică – aproximativ 200 km lungime – regiunea are o importanță strategică disproporționată, fiind situată pe un coridor esențial între Marea Neagră și Europa Centrală.
• Izolarea politică a blocat evoluția Transnistriei, spre deosebire de fostele republici sovietice care au integrat structuri occidentale sau au adoptat reforme democratice. În Republica Moldovenească Nistreană simbolurile sovietice domină încă spațiul public, întreținând o nostalgie adânc înrădăcinată pentru un trecut dispărut. Această ancorare în epoca sovietică alimentează percepția locuitorilor că sunt „orfani ai istoriei”, suspendați într-un timp care nu mai există.
• Identitatea locală reflectă același caracter fragmentar. Populația cuprinde moldoveni, ucraineni, ruși și bulgari, iar limbile și culturile se intersectează fără a crea o identitate națională coerentă. Locuitorii trăiesc într-o zonă gri, aparținând de facto unui stat fără recunoaștere, situație care amplifică sentimentul de incertitudine și abandon.
• Vidul juridic al anilor ’90 a transformat Transnistria într-o platformă ideală pentru contrabandă și activități criminale. Armele, combustibilii, alcoolul și țigările au circulat liber printr-un teritoriu aflat în afara controlului internațional. Odată cu consolidarea companiei Sheriff – care domină comerțul, mass-media și chiar sportul – economia s-a concentrat într-o singură structură privată atât de influentă, încât mulți localnici o consideră mai puternică decât guvernul.
• Invazia rusă din Ucraina, declanșată în 2022, a lovit în plin fragilul echilibru al regiunii. Transnistria depindea de gazul rusesc aproape gratuit, transportat prin conducte ce traversau Ucraina; după izbucnirea războiului, aceste fluxuri au fost drastic reduse, forțând închiderea majorității întreprinderilor industriale. Criza economică rezultată a diminuat și mai mult sprijinul populației pentru modelul politic pro-rus.
• În același timp, Moscova menține trupe în enclavă, generând temeri în Chișinău că regiunea ar putea fi folosită pentru a deschide un nou front. Președinta R. Moldova, Maia Sandu, aflată la putere din 2020, a imprimat Moldovei un curs pro-european clar, tensionând relațiile cu administrația separatistă de la Tiraspol.
• Totuși, în interiorul Transnistriei se conturează o schimbare subtilă. Dificultățile economice și izolarea crescândă determină tot mai mulți locuitori să caute stabilitate și ancorare în direcția Chișinăului. La alegerile parlamentare din septembrie, o treime dintre transnistreni au votat pentru partidul pro-UE PAS – un record care sugerează o reorientare socială și politică lentă, dar vizibilă.
• Fie că viitorul va aduce reintegrarea, menținerea status quo-ului sau o soluție intermediară, populația continuă să trăiască între granițe simbolice și geografice, într-o republică uitată care încă își caută locul în istorie.
Sursa: The Guardian